joi, 16 mai 2013

Pentru a elibera plexul solar


OMRAAM  MIKHAEL  AIVANHOV


Pour libérer le plexus solaire, il faut vivre une vie harmonieuse

Conferinţa din data de 09.08.1970



     …Dar vrăjitorul nu iubeşte Lumina, nu iubeşte Binele, el detestă, urăşte, sfâşie, desparte oamenii, îi îmbolnăveşte ! E un vrăjitor. Un vrăjitor nu poate face bine. Dacă face bine, nu e vrăjitor, e un magician. Oamenii nu ştiu asta şi amestecă/confundă tot. Pe magician îl numesc vrăjitor şi pe vrăjitor magician ! Oh, là, là, là, là. Ei da. Nu ştiu să claseze lucrurile. Eu vi le clasez… matematic. Nu puteţi spune că nu.

     Ceea ce voiam să vă spun este că, deşi există o contradicţie – vi l-am prezentat pe Dumnezeu într-un fel, apoi v-am spus că este foarte aproape de noi, că-l putem atinge… Ambele (moduri de prezentare) sunt veridice, dar depinde în ce sens. (El) ajunge din ce în ce mai mult să se condenseze, să se condenseze, până când aici devine un sâmbure de strugure. Lumina, căldura şi viaţa soarelui sunt sâmburele (de strugure). De fapt, latura eterică, astrală, mentală, cauzală…nu le cunoaştem. 

   Cunoaştem Lumina. Or, Lumina nu este încă Videlinata. Videlinata este mai (pre)sus decât Lumina. Bulgarii au două cuvinte – mai multe cuvinte: dar Svetlina, aceasta este Lumina. Svetlina, Svetlina este Lumina. Videlinata este Lumina mai înaltă, care ne face să vedem lucrurile, interior. 

Lucrurile pe care nu le vedem/care nu se văd; să vedem lucrurile care nu sunt vizibile. Să vedem lucrurile psihic. De aceea există prezicători/clarvăzători care nu sunt propriu-zis clarvăzători, dar care sunt adevăraţii clarvăzători, pentru că interior ei văd cum sunt lucrurile în natură, în cosmos, în oameni; lucruri subtile. Ei nu văd aşa cum văd clarvăzătorii/prezicătorii, care văd câţi bani aveţi în buzunar, câţi copii nelegitimi aveţi şi câte furturi aţi comis. 

Ei nu văd (asta), ei văd fără să vadă, adică prin Videlinata, care vede. Iar într-o altă conferinţă vă spuneam că oamenii, chiar cei care privesc soarele, care studiază lumina, nu s-au oprit niciodată asupra unui lucru: de ce vedem ? Da, de ce ? Cum se face că vedem ? Şi de ce, atunci când nu este lumină, nu vedem nimic ? Lumina ne face să vedem lucrurile. De ce ? Aaa… Şi să presupunem acum că vreţi să vedeţi lucrurile invizibile. E nevoie de lumină ! Dar ce lumină ? O altă Lumină ! 

Şi cum o puteţi găsi, de unde o puteţi lua ? Voi înşivă trebuie s-o proiectaţi. Aşadar, când ajungeţi să emanaţi, să proiectaţi o lumină din voi înşivă, vedeţi deja lucrurile, pentru că le luminaţi. Iar dacă nu reuşiti să emanaţi această lumină, nu puteţi vedea nimic. Iată ce ne învaţă Soarele: să devenim ca el, să proiectăm lumină şi atunci vom vedea tot. Din cauza luminii (noastre) care iese din noi. 

Fără această lumină nu vedem absolut nimic. Oh, là, là, asta depăşeşte filozofia omenească ! Ei da ! Şi de ce nu văd oamenii asta ? Deci Soarele ne explică în ce fel putem vedea totul în Univers, cu condiţia să devenim ca el: să putem proiecta o lumină din noi, să nu fim întunecaţi – şi atunci totul se va lumina, prin propria noastră Lumină. Ei da, dar pentru a ajunge la asta, trebuie să ştii să trăieşti, adică să ştii să înveţi, să gândeşti… Şi atunci vom putea face asta. Asta înseamnă cu adevărat ceva. Dar explică-le asta materialiştilor ! Vedeţi? 

Veţi observa că ei sunt foarte departe de adevăr, de realitate. Da, foarte departe. Şi apoi ne critică: de ce stăm în preajma soarelui, când putem face atâtea lucruri noaptea ? Pentru asta stăm, ca să învăţam cum să emanăm lumina, aşa cum face Soarele. El ştie cum s-o facă ! Atunci noi de ce să nu ştim să facem şi noi asta ?! Trebuie să mergem să-l întrebăm. De aceea o să-l întrebăm. 

De aceea o să-l întrebăm: «Cum faci tu, ca să putem şi noi să (facem la fel ca tine) ? Aşadar, dragi fraţi şi surori, totul stă în felul de a trăi. Şi de ce Lumina este atât de preţioasă ? De ce Lumina şi Hristos sunt aproape acelaşi lucru ? Pentru că, iată: nici un produs, nici un (material) – nici metal, nici piatră preţioasă, nici argint – nimic pe lume nu are capacitatea de a ne face să vedem lucrurile. 

Doar Lumina (poate). Doar ea are această proprietate. Iată de ce este atât de preţioasă. Puteţi (lua) orice doriţi, orice. Toate sunt incapabile să vă arate lucrurile, să le facă vizibile. Dar Lumina are această posibilitate uluitoare: ea ne face să vedem lucrurile. Iar oamenii n-au observat asta: puterile Luminii. 

Nimic nu are această putere, nimic. (Alte lucruri) au alte proprietăţi, desigur: hrana şi apa şi copacii şi pietrele, toate au proprietăţile lor. Şi aurul. Dar nu au această proprietate pe care o are Lumina. E singura care o are. Este ceva absolut extraordinar. Iată deci, din nou, lucruri pe care oamenii nu le văd. În ciuda Luminii, nu le văd.

     Este adevărat că acum aţi înţeles alte lucruri, pe care nu le inţeleseserăţi înainte ? Desigur. Dar v-aş mai spune ceva – un lucru pe care nu vi l-am spus – pentru a vă arăta cât este de vastă, de bogată şi de importantă această problemă.

     Ce reprezintă plexul solar şi creierul – unul în raport cu celălalt ? Reprezintă două principii, doi poli: unul feminin, celălalt masculin. E ca într-o familie: soţul lucrează, câştigă mulţi bani pe care îi dă soţiei; el este îmbrăcat neglijent, dar îi dă femeii toate posibilităţile să se îmbrace (bine), să se dea cu creme, să se prezinte (bine în lume). Ea este îmbrăcată cu gust, este somptuoasă, este atrăgătoare, este încântătoare. Da, dar cui se datorează toate acestea, cine e cauza ? Bietul soţ. Iată deci doi poli. Şi unde găsesc eu aceşti doi poli ? Îi găsesc în tubul acelui savant englez care se numea William Crooks. 

Acest tub este la originea descoperirilor făcute ulterior, care au dus la descoperirea fisiunii atomului, la bomba atomic. De acolo vin aceste descoperiri: de la razele catodice. Şi ce era în acel tub al lui Crooks ? El a reuşit să plaseze un catod şi un anod la extremităţile tubului din care a scos aerul. A făcut să circule un curent electric şi a văzut că înspre catod erau raze catodice, iar anodul era întunecat. Dar el – (anodul) – producea această lumină şi o trimitea către cealaltă extremitate. O lumină invizibilă, care devenea vizibilă la celălalt pol. Nu este, iarăşi, altceva decât o aplicaţie a celor două principii – masculin şi feminin. 

În toată natura nu veţi găsi decât asta. Cum vă spuneam, Melchitsedek i-a revelat lui Abraham toată această ştiinţă iniţiatică despre cele două principii, masculin şi feminin, cum acestea existau în întreg universul, sub forme diferite. Iar acum le vom regăsi din nou în organism, vedeţi ? Aşadar, plexul solar trimite ceva, (dar el rămâne) obscur/întunecat, necunoscut, tăcut; el este ascuns, nimeni nu-l bănuie; nu iese la vedere, aşa cum face creierul. Pe când creierul se manifestă, face tot felul de lucruri: strigă, gesticulează, comandă. Acesta este creierul. 

Totul se manifestă prin intermediul creierului, dar cine este cauza ? Este plexul solar. El îi trimite (materiale, energii). Numai că plexul solar, nimeni nu-l vede, nimeni nu-l ştie. Este umilul soţ. Dar de fapt, lucrurile stau exact invers. Plexul solar este femeia, natura însăşi, mama care hrăneşte, bogăţia nesfârşită, adică rezervorul inepuizabil al naturii. Iată ce reprezintă plexul solar; este principiul feminin. Iar creierul este o formaţiune… un copil… este soţul, dacă vreţi. Este soţul care… (soţul cel grozav) – aici este exact invers. Soţul este cel care se manifestă, care numai el vorbeşte, care priveşte, care străluceşte/loveşte. El este creierul. 

Totul este răsturnat. Şi de ce hinduşii l-au pus pe Shiva în creier ? Shiva este principiul activ, dinamic, masculin, distrugător. Şi de ce spun ei deseori că creierul, adică intelectul, mentalul este distrugătorul întregii realităţi, a întregului adevăr ? El e dinamic, activ, energetic, dar oboseşte repede, dacă bunica nu-i trimite, de acolo, provizii. Aici, din nou, sunt ascunse cele două principii. Este extraordinar.

     Dacă, de exemplu, discipolul, înainte de a-şi activa creierul, înainte de a medita, de a contempla, de a se concentra asupra a nenumărate lucruri pentru (a întreprinde o muncă) – pentru că se pot face multe lucruri cu creierul, cu condiţia ca plexul solar să-i trimită toate elementele… De ce sunt zile în care creierul este incapabil, este somnolent, adormit, abrutizat, în care nu reuşeşte nimic ? Şi dacă vreţi, dacă insistaţi – degeaba ! 

Nu e nimic de făcut. Pentru că s-a întâmplat ceva, a intervenit ceva care a impiedicat plexul solar să-i trimită toate elementele. Şi de ce, în alte zile ne simţim inspiraţi, facem lucrări, ne imaginăm lucruri extraordinare, creaţii… Pentru că (creierului) i-au fost date/trimise elementele necesare. Creierul nu le poate fabrica el însuşi. Deci originea, centrul, cauza, factorul (determinant) este plexul solar. Iar creierul este ecranul, care să exprime, să (se) manifeste… E la fel ca la cinema. 

Numai că la cinema, operatorul, aparatul, ceva exterior, trebuie să proiecteze imaginile pe un ecran – care este latura feminină. Ecranul devine latura feminină, materia, pe care spiritul (aflat) de cealaltă parte îşi proiectează forţele, energiile, şi aşa mai departe. Şi vă spuneam că savanţii, bieţii de ei, nu cunosc acest lucru şi spun că totul este materie. (Că) materia conţine tot – şi puterea, forţa, tot – şi că nu mai există nimic altceva. Dar eu v-am explicat, datorită acestor două principii, că spiritul a înmagazinat lucruri în materie; dacă spiritul n-ar avea un ecran, un rezervor, un recipient, pentru a îngrămădi în el nenumărate lucruri, nu ar exista nimic în materie, nu ar exista aceste forţe atomice, nucleare, cu care se fac multe lucruri extraordinare. 

Deci spiritul este cel care acţionează asupra materiei. Şi totul este aşa în natură. Totul este aşa. Materia în sine este inertă, este moartă, nu se poate mişca, nu se poate exprima, dacă nu există un alt principiu, adică latura activă, dinamică, spiritul, care se manifestă prin intermediul materiei. 

Pentru că materia este ca un ecran; nu se poate exprima, fară (spirit). Materia este un suport, o locuinţă provizorie, un flacon, ceva care conţine conţinutul, lichidul, chintesenţa, altfel ea se întoarce la sursa primară, dispare, pentru că este foarte volatilă; este nevoie de materie, care o poate reţine, ca să o păstreze, să o intemniţeze; iar materia nu este altceva decât o închisoare, pentru a menţine, a reţine, ca un recipient, ca un pahar, o cupă, o sticlă şi aşa mai departe. 

Conţinutul este spiritul, forţa, dacă vreţi, chintesenţa. Aşa este totul în natură. Şi cunoscând acest lucru, putem corecta multe lucruri din ştiinţa oficială. Cum ei (oamenii de ştiinţă) nu cunosc aceste principii, felul în care ele lucrează în natură, ei au creat, fundamentat, construit teorii neverosimile, care nu sunt veridice şi pe care le putem corecta. Ca în cazul văzului. 

De ce atunci când vedeţi ceva care este cu capul în sus, imaginea din ochiul vostru este cu capul în jos (răsturnată) ? Şi apoi, când se întoarce în creier, se răstoarnă din nou şi vedeţi lucrul exact aşa cum e el ? Există deci nişte încrucişări. V-am explicat în alte conferinţe cum se încrucişează lucrurile. Ceea ce este la stânga ajunge la dreapta (stânga devine dreapta), ceea ce este la dreapta ajunge la stânga; ce e sus ajunge jos, ce e jos ajunge sus. 

Această încrucişare este cel mai mare mister al creaţiei. Şi vă mai explicam: de ce forţa Kundalini – care este principiul feminine – este activă, dinamică, puternică, formidabilă, când femeia trebuie să fie pasivă, să nu se mişte (…) ? Şi de ce el, zeul de sus (din creier), Shiva distrugătorul, este imuabil, nu se mişcă, este fixat şi femeia este cea care trebuie să meargă până la el, să-l îmbrăţişeze ? Iar el rămâne nemişcat. 

De ce această încrucişare a celor două principii ? Iată unul din cele mai mari mistere, pe care oamenii nici nu l-au formulat (?). Nici măcar nu ştiu că lucrurile stau aşa.      

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.