duminică, 27 decembrie 2015

Un adevar

Un adevar 



Toti avem momente cand suntem siguri ca stim adevarul, un adevar numai al nostru.
Dar oare acest adevar este unicul? sau este doar unul dintr-o infinitate in aceasta dualitate?
Pot spune ca fiecare om are un adevar al lui, un adevar care se cladeste in functie de experiente si credintele sale, un adevar ce vrea sa fie ascultat.
Accept adevarul tau, poate chiar si atunci cand ce stiu eu este cu totul altfel, nu te pot obliga sa ma crezi pentru ca tu asa vezi, doar daca inima ta simte ma va intelege.
Adevarul iese mereu la iveala si se face lumina, sufletul simte din prima clipa ce inima ii transmite.

Dincolo de orice fapta a noastra exista o intentie si un gand, daca este unul bun pornit din inima, cu iubire, acesta ne indica ca urmeaza o lectie de viata.
Cred ca toti am trait momente cand am vrut si am facut bine, iar uneori sa realizam ca acel bine a provocat ceva mai putin bine si chiar am platit pentru fapta noastra. Oare de ce? 
Cred ca raspunsul se afla dincolo de noi, pentru ca fiecare om-suflet are un pachet de lectii pe care si le-a propus in aceasta viata si nu mereu avem dreptul sa intervenim fara acceptul lor.
Si asa rezulta unele evenimente neprevazute.
Daca vrem sa ajutam sa o facem la cerere si prin acceptare.

Cand oamenii se lasa condusi de minte ei vor deveni prizonieri pentru o perioada, vor fi condusi de frici, de ura si de limitari.
Este important sa ne amintim ca viata ce o traim aici este temporara si nu este bine sa ne agatam de oameni, de lucruri sau de intamplari.
Sa nu judecam dupa aparente si sa cercetam inaine sa tragem concluzii. 
Viata este ca o scoala, incepem cu pasi marunti si continuam cu salturi in evoluatia noastra, bucurosi sa exploram Creatia.

Este important sa strangem in brate momentele frumoase, sa daruim ce avem mai bun si sa credem in noi, in scopul nostru divin.

Fiecare om are dreptul sa aleaga si nu poate conditiona pe nimeni, astfel incalcand liberul arbitru.
Este una din lectiile mari ale omenirii, sa nu ingradeasca creativitatea si sa lase copii sa se manifeste asa cum simt ei.

Oameni buni suntem toti manifestari unice si infinite ale Lui Dumnezeu si niciodata nu suntem singuri oriunde am fi.

Crede in tine si in puterea ta, care este iubirea, pentru ca doar tu poti decide ce faci in continuare. 
Bucura-te de cel mai mic dar ce il primesti, de fiecare raza de soare.

Sunt recunoscator si va iubesc. 

luni, 7 decembrie 2015

Manifestarea Divina

Manifestarea Divina



Clipa de clipa universul este in continua schimbare si manifestare.

Chiar daca timpul pe care il cunoastem aici curge mult mai incet, in planurile inalte vibratia creste iar timpul devine mai rapid pana cand se contopeste intr-un singur punct.
In acest moment timpul poate fi accesat in orice directie, materializarea si manifestarea fiind instanta.

Am ales sa coboram aici in dimensiunea "melcului" pentru a intelege mai bine universul si pentru a face schimbari la un nivel cat mai fin si in detaliu. Sa ne implicam direct in Creatie.

Exista o multitudine de dimensiuni si realitati, nelimitate, ce au pornit din Centrul Marelui Creator Dumnezeu. Eu cred ca putem accesa oricare dintre ele in functie de ceea ce gandim si vrem.

Ca oameni am primit instrumente (abilitati) sa putem realiza aceasta miraculoasa lucrare numita OM.
Aici intervine nivelul de constiinta al fiecaruia si alegerea pe care o face in fiecare moment, de modul cum participa in Creatie.

Ce vrem pentru inceput este sa aducem echilibrul, intr-o lume inca stapanita de durere si ego.
Increderea si credinta ca dincolo de noi se afla un scop inalt ne calauzeste in misiunea noastra.

Sunt multi oameni care se lasa usor influentati de mentalitati puternice si uita pentru ce au venit si cine sunt, se vad inferiori si ajung sa creada tot ce li se spune.
Dar toate acestea sunt etape ale trezirii, toti trecem prin ele, la inceput cautam maestrii si informatii cu o sete de nestavilit.
Trecem prin multe experiente, primim multe initieri si ascultam la toti cei care ne transmit mesaje de la spirite sau fiintele din alte lumi.
Da chiar ne ajuta, asa realizam ca Maestrul pe care il cautam este in noi, ca initierile sunt native si ca toate raspunsurile vin din inerior.
Din sufletul pur unde salasuieste scanteia Lui Dumnezeu.

Eu cred ca totul are un scop, chiar daca la inceput pare foarte greu sau usor, complicat sau simplu, tot acolo ajungem.

Totul este Constiinta si constientizarea adevarului ce cred ca inseamna intersectia tuturor adevarurilor.

Eu cred ca nu exista obligatii ci exista responsabilitati, ca ceea ce daruim ne defineste si ceea ce cerem primim.
Si gandul este samanta ce precede creatia, totul este ca acest gand sa fie plin de iubire si de intentii inalte.

Viata trebuie traita, fara frici si fara limite...dar responsabil
Va iubesc 

joi, 12 noiembrie 2015

Crede in tine

Crede in tine


Privesc omul din fata mea si ii vad sufletul, vorbesc cu el si ii transmit iubirea mea si recunostinta.

Stiu ca acest om este mai mult decat un om, chiar daca uneori uita cine este si o ia de la capat.

Fiecare are o cale a lui, o istorie si un viitor ce este creat clipa de clipa in prezent.
Respect fiecare suflet, pentru mine nu exista suflet rau, nu exista demon sau calau, poate doar o minte ratacita intr-un hau. 
Toti suntem ingeri care am ales sa ajutam Creatia si sa o traim.
Sufletul este viata daruita de Dumnezeu, nu putem judeca dupa aparente un suflet.

Stiu ca mintea umana este sensibila si influentabila, de multe ori cade dar se ridica. Este un program care se auto-creaza si analizeaza fiecare spectru de lumina si emotie.
Adevarul este unic pentru fiecare, interpretat intr-o infinitate de povesti numite vieti.
Dincolo de acestea exista un scop inalt in toate, simplul gand ca suntem in interiorul Creatiei, in interiorul Lui Dumnezeu ne da puterea sa mergem mai departe.
Crede in tine omule, in scanteia ta.
Crede in puterea ce te ridica, iubirea.
Crede in bucuria ce o simti cand deschizi ochii in fiecare dimineata si fii recunoscator.
Multumeste pentru aceasta viata, pentru experientele traite.
Crede in tine si nu te agata de alte vieti, pentru ca tu esti unic.

A sosit timpul nostru, al sufletului ce a devenit om pentru un timp.
Constientizarea este cheie in evolutia omului. Asa putem materializa si crea ce ne dorim.

Eu cred in iubirea pura ce ne uneste si ne da viata.
Dumnezeu nu judeca, ne iubeste infinit.

Sa nu ne lasam condusi de altii, cititi, cercetati si ascultati inima, daca simte teama sau nesiguranta, acel mesaj nu este pentru voi.
Inima stie adevarul intotdeauna.

Sa ne lasam ghidati de spirit.
Dumnezeu este unul si atotputernic.

Suntem binecuvantati.
Va iubesc.

vineri, 23 octombrie 2015

Puterea Credintei

Puterea Credintei
 - vis si mesaj -


Tin sa va povestesc un vis avut astazi 23 octombrie si sa incerc sa il interpretez, desigur aveti libertatea de a crede si a interpreta la randul vostru ceea ce simtiti.

"Ma aflam undeva la tara sau la marginea unui oras si in timp ce priveam cerul am vazut in departare nori care au inceput sa urce cu o viteza foarte mare, ireala, ca la un vulcan, minute in sir.
Am facut poze (instinctiv) si observ ca dupa ce a urcat norul sus a aparut un fel de portal.
Nu trece mult timp si ma uit mai bine pe cer si vad un fel de semicerc de nori ca un curcubeu, partea stanga era intuneric iar cea dreapta luminoasa.
Primul gand a fost...wow cele trei zile de intuneric?



Peretele negru se apropia cu viteza mare asa ca strig la fratele meu care era in apropiere si ii zic hai sa ne adapostim undeva, oriunde sa nu ne prinda in strada.

Am gasit o curte si ne-am baricadat intr-o magazie cred si tineam cu mana usa sau ce era acolo sa nu se deschida.

Afara se auzeau tipete, sunete, din suflet spun cu voce tare ca sa ma auda toti si sa repete si ei cu mine: "Doamne Iisuse Christoase fiul Lui Dumnezeu milueste-ne pe noi pacatosii. Amin"  stiam ca ceea ce spun ne va salva pe toti.

La un moment dat in timp ce tin mana pe crapatura usii m-a atins ceva de afara si m-am speriat tare, s-a oprit visul si m-am trezit in alta parte.


Eram pe o plaja imensa la mare, era o atmosfera de poveste si multi oameni, un apus minunat, am ramas uimit ca printre oameni erau si animale, lei, tigri si unele necunoscute.

Aveam un sentiment de liniste.



Aflu de la cineva ca aproape 50 de milioane de oameni au pierit in acest timp / au plecat.

Cei ramasi am pasit in noua era, comuniune totala, in respect si iubire ca UNUL.
Vedeam cum leii se plimbau printre oameni fara sa le faca nimic, era un sentiment incredibil.

Visul a ramas viu si acum cand scriu aceste randuri, eu cred ca mesajul simplificat ar fi: Credinta este totul, atunci cand crezi in Dumnezeu, in tine si Iubirea ce ne leaga pe toti nimeni si nimic nu ne poate face rau.
Desigur acest rau este doar o forma de a spune din perspectiva umana, pentru ca el nu exista in realitatea din care venim.
Aici suntem in dualitate, unde putem alege ce vrem sa traim.
Acea credinta interioara in Sinele nostru Superior si Scanteia Divina ce o purtam fiecare dintre noi, oameni sau animale, tot ce are viata.
Eu nu sunt dogmatic, am ales spiritualitatea pentru ca imbina tot ce cunoastem, este o deschidere spre infinit in care nimeni si nimic nu are voie sa iti impuna ce sa crezi.
Imi recunosc identitatea de fiinta Divina ce a ales sa traiasca o viata de om pentru un timp.
Ce ramane de facut ne defineste si ne poate ajuta sa crestem constiinta Unimii si sa atingem un nivel mai inalt al existentei.
Mai aproape de Inima Marelui Creator, mai puri si mai intelepti.

Eu cred in Dumnezeu si in mine, eu cred in tine si in ziua ce vine.
Iubirea este calea.
Priveste-l si iubeste-l pe cel din fata ta ca pe tine insuti.
Va iubesc.

marți, 13 octombrie 2015

Povestea cescutei

Am gasit acest articol pe un blog, nu am reusit sa ii dau share asa ca am decis sa il postez si la mine, spune povestea noastra pe intelesul tuturor. Omul.

Azi, am pentru tine o poveste plină de înțelepciune a cărei morală te va provoca să te gândești puțin la viața ta … 

Povestea ceșcuței


O familie a plecat într-o excursie în Orient să cumpere ceva dintr-un frumos magazin de antichităţi, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la căsătorie. Amândurora le plăceau antichităţile şi produsele din argilă, ceramice, în special ceştile de ceai.
Au observat o ceaşcă excepţională şi au întrebat:
”Putem să vedem ceşcuţa aceea? Nu am văzut niciodată ceva atât de frumos.”
În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceşcuţa de ceai a început să vorbească:
”Voi nu puteţi să înţelegeţi. Nu am fost de la început o ceşcuţă de ceai. Cândva am fost doar un bulgăre de argila roşie. Stăpânul m-a luat şi m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri, iar eu am strigat: “Nu face asta!”,“Nu-mi place!” “Lasă-mă în pace,” dar el a zâmbit doar şi a spus cu blândeţe:“Încă nu!”.
Apoi, ah! Am fost aşezată pe o roată şi am fost învârtită, învârtită, învârtită.
”Opreşte!” Ameţesc! O să-mi fie rău!” am strigat.
Dar stăpânul doar a dat din cap şi a spus, liniştit:
”Încă nu.”
M-a învârtit, m-a frământat şi m-a lovit, şi m-a modelat până a obţinut forma care i-a convenit şi apoi m-a băgat în cuptor. Niciodată nu am simţit atâta căldură. Am strigat, am bătut şi am izbit uşa …
“Ajutor! Scoate-mă de aici!”.
Puteam să-l văd printr-o deschizătură şi puteam citi pe buzele sale în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta:
”Încă nu.”
Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, uşa s-a deschis. Cu atenţie, m-a scos afară şi m-a pus pe raft… am început să mă răcoresc. O, mă simţeam atât de bine! 
”Ei, aşa este mult mai bine” m-am gândit.
Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat şi m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc.
“O, te rog, încetează, încetează”, am strigat.
EL doar a dat din cap si a spus:
“Încă nu!”
Apoi, deodată, m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinte şi simţeam că mă voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat, am plans, eram convinsă că nu voi scăpa. Eram gata să renunţ. Chiar atunci, uşa s-a deschis şi EL m-a scos afara şi, din nou, m-a aşezat pe raft, unde m-am răcorit şi am aşteptat, şi am aşteptat întrebându-mă:
”Oare ce are de gând să-mi mai facă?”
O oră mai târziu mi-a dat o oglindă şi a spus:
”Uită-te la tine.”
Şi m-am uitat. ”Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasă. Sunt frumoasă!!!”
El a vorbit blând:
”Vreau să ţii minte, ştiu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aş fi lăsat singură, te-ai fi uscat.
Ştiu că ai ameţit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aş fi oprit, te-ai fi desfăcut bucăţele, te-ai fi fărâmiţat. Ştiu că a durut şi că a fost foarte cald în cuptor şi neplăcut, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat.
Ştiu că mirosurile nu ţi-au făcut bine când te-am periat şi te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aş fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevarat. Nu ai fi avut strălucire în viaţă. Dacă nu te-aş fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supravieţuit prea mult fiindcă acea întărire nu ar fi ţinut. Acum eşti un produs finit. Acum eşti ceea ce am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine…”


Morala este aceasta:
Dumnezeu ştie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face şi ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrări perfecte care să împlinească buna, plăcuta, sfânta SA voie.
Dacă viaţa pare grea şi eşti lovit, bătut şi împins aproape fără milă; când ţi se pare că lumea se învârteşte necontrolat, când simţi că eşti într-o suferinţă îngrozitoare, când viaţa pare cumplită, fă-ţi un ceai şi bea-l din cea mai drăguţă ceaşcă, aşează-te şi gândeşte-te la cele citite aici şi apoi discută puţin cu OLARUL.
”Asta îmi este toată misiunea şi rostul pe pământ, pentru care m-a înzestrat cu daruri – deşi eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate părţile, ca să propovăduiesc iubirea lui Dumnezeu şi sfinţirea oamenilor prin iubire.. De alte gânduri şi rosturi sunt străin.”
Pr. Arsenie Boca


duminică, 4 octombrie 2015

Un singur Dumnezeu

Un singur Dumnezeu,
o singura religie numita Iubire.


Am facut primii pasi pe Pamant... zambind, cu pofta de joaca si de viata, una minunata cu tot ce ne apare in fata, o bucurie continua.
Ne-a fost dor de aceste trairi, ca oameni, experiente unice si nemuritoare.
Eu cred ca sufletul a ales o viata pentru a invata si a experiementa noi trairi, pentru a crea si a ajuta la randul sau alte suflete dar si Creatia.
Sufletul a ales sa se re-creeze pe el si sa participe la ridicarea vibratiei si a constiintei planetare, este o munca individuala dar si de grup.
Dumnezeu a pus in noi acea scanteie datatoare de viata.
De mii de ani s-au creat religii si credinte, omul este liber sa aleaga.
Eu cred ca Dumnezeu este UNUL si este CEL ce ne-a dat viata vesnica, ne-a daruit iubirea LUI si ne-a oferit acest dar neconditionat.
Eu cred ca exista o singura religie, o singura biserica, o singura credinta din care se nasc toate...Credinta numita Dumnezeu.
Eu cred ca frica de Dumnezeu este doar o nascocire a oamenilor, a bisericilor actuale, din pacate multe dintre ele au adus razboaie si ne-au separat.
Este timpul sa unim toate religiile, credintele si sa ne unim, sa ne ajutam ca fratii, ca UNUL.
Fiecare om este un templu, un miracol care respira zi de zi minuni.
Sa ne traim viata constienti cine si ce suntem cu adevarat, prezenti in ACUM si conectati cu Spiritul.
Putem cere ajutor, ghidare si energie pentru ca o intreaga lume Celesta ne aude si ne iubeste.
Dumnezeu este viata si Lumina, este totul si nimic, este prezent in fiecare din noi, om sau fir de iarba.
Dumnezeu nu ne vrea in genunchi, EL vrea ca noi sa fim fericiti si sa mergem cu incredere inainte, cu capul sus si nu aplecat, pentru ca suntem copii LUI, nu niste slugi sau oi.
Intradevar mintea ne aduce uneori pe cai laturalnice, dar ne regasim calea, prin oameni, prin inima si bucurie.
Nimeni si nimic nu este in afara LUI, cat de departe ar fi.
Suntem creatori toti, parte din Marele Creator Dumnezu, suntem creati din Iubirea Lui.
A fi spiritual inseamna sa iti recunosti Maretia Spiritului si eternitatea lui, fara dogme, fara limite, fara a judeca si fara a te crede superior nimanui.
Te iubesc.









duminică, 27 septembrie 2015

Un val de iubire

Valul numit IUBIRE


Am ales sa scriu cateva randuri in acesta zi speciala de 27, sa ramana o pagina in cartea vietii plina de bucurie si iubire.
Sunt recunoscator Lui Dumnezeu pentru viata si iubirea Lui care ma umple si ma invaluie neincetat.
Sunt recunoscator Universului si Marii familii de suflete inalte, care sunt sus dar si aici si ma sustine, impreuna toti in infinit.
Sunt fericit sa ating inimile oamenilor cu daruri si zambete, cu incredere si bucurie, neconditionat.
Stiu ca in fiecare este o stea care zi de zi rasare si ne poarta pe a noastra cale.
Fericirea este o stare a constiintei cand suntem constienti de Iubirea Lui Dumnezeu si imbratisarea Lui clipa de clipa.
Cum viata curge prin fiecare floare si apa curgatoare.
Am venit unul cate unul si ne-am avantat in creatie, creatia noastra, o realitate plina de emotie si traire la cel mai sensibil nivel.
Am avut curaj sa venim din nelimitare in limitarea fizica, stiind ca vom incepe de la zero o viata plina de experiente.
Totul este in perfecta armonie, energiile sunt mereu in miscare si marii Maestrii si sufletele ne ajuta cu Lumina lor. Va iubesc si va multumesc.
Sa ne lasam purtati de ce simtim in inima si sa credem in noi, sa nu ne confundam cu aceasta viata, suntem mai mult decat simpli oameni.
Tot ce scrie in media si multe alte site-uri despre catastrofe si nenorociri, este doar o realitate aleas de altii dar nu de noi.
Noi am ales IUBIREA.
Suntem UNUL
va multumesc si va iubesc
Lary





de ziua mea pentru voi ceva dulce :*





marți, 1 septembrie 2015

Spre infinit

Spre infinit



   Sufletul desprins din Sfera Inimii Creatiei Divine Dumnezeu, a pornit calatoria sa spre infinit ca suflet individualizat, unic care detine puterea de a crea si darul vietii.
  Sufletul este oglinda Creatorului si detine in esenta lui informatia Universului si toata conexiunea cu intregul.
  Vazut din perspectiva umana acest adevar ne va elibera de limitele impuse ale realitatii fizice, pasind dincolo de ele.
Este nevoie de echilibru si acceptare, credinta si iubire.
Misiunea noastra ca oameni aici este simpla: SA TRAIM.
   Multi dintre noi am ajuns sa luptam pentru a supravietui, sa ne pierdem intr-o societate inchisa si fara nicio credinta inalta. O societate bazata pe manipulare prin frica si dependenta.
  Sunt fericit cand vad suflete care trezesc oameni, care ajuta si iubesc neconditionat, care ajuta animale si intreaga natura.
Prin noi Divinitatea se manifesta prin iubirea si bucuria ce o daruim clipa de clipa.
   Sa ne traim viata in cel mai frumos mod, pentru asta suntem aici, iar ca suflet sa luminam drumul nostru si al omenirii.
  Bogatia noastra este in adancul sufletului, acolo unde fiecare gest oricat de mic este o gura de aer, un zambet pentru el.
   Sa avem incredere in noi, fara sa avem asteptari sau conditionari, pur si simplu sa credem in ceea ce ne dorim.
   Sunt recunoscator pentru fiecare experienta si bucuria cea mare este ca nu suntem singuri. 
Incet dar sigur ne unim in acelasi gand, pe acelasi val, in aceasi barca a iubirii pure.
Ca suflet acum detii un corp fara de care nu ai avea aceasta experienta minunata.
Sa privim mereu din perspectiva inalta orice ne apare in cale.
Si imi spun: Eu sunt mai mult decat un om si iubesc intreaga Creatie, in primul rand pe Dumnezeu pentru ca El m-a creat si este prezent in tot ceea ce ma inconjoara, pentru ca imi da sens vietii si ma iubeste infinit asa cum si eu IL IUBESC, ma iubesc pe mine si fiecare fiinta din existenta mea si nu numai.
Suntem UNUL pentru ca suntem creati din aceasi energie si dincolo de mintea umana, iubirea ne uneste.
Suntem in mijlocul unor mari schimbari pe toate planurile, acum este momentul sa punem in practica ceea ce am invatat, sa cerem ajutor Sinelui Superior si al ghizilor si sa fim deschisi la ceea ce va veni.
Tot ce vine este spre binele nostru, cu iubire si bucurie sa ne imbratisam. Va iubesc.







luni, 10 august 2015

Creatia Dumnezeu

Creatia
Dumnezeu
Tot ceea ce este, care a fost si va fi




Acum cateva minute am avut o viziune a Creatiei, am transpus ceea ce am vazut in imaginea de mai jos, am denumit-o: Creatia Dumnezeu.



Indiferent de religie sau rasa, indiferent de culoare sau entitate, tot ceea ce exista face parte din Dumnezeu.
Am inceput calatoria vietii desprinsi din Inima Creatorului Dumnezeu si am inceput sirul infinit de experiente si de vieti.
O data plecati in cele mai indepartate colturi ale Creatiei, dar niciodata in afara ei, ne incepem calatoria inapoi spre Inima Creatorului.
Toti tindem spre Iubirea Infinita a Lui.
Lumina este cunoastere si iubire care ne arata calea spre centrul Creatiei.
Nimic nu este intamplator si stim ca atunci cand ne deschidem inima si sufletul primim raspunsuri la intrebarile noastre.
Pentru a primi trebuie sa cerem, pentru a reusi este nevoie de credinta si daruire.
Sa fim uniti in acelasi gand si sa credem in noi, in puterea care ne defineste din prima clipa in care am fost creati.
Esential aici pe Tera este sa devenim un far pentru ceilalti, pentru cei care ratacesc, sa intindem o mana si sa ajutam neconditionat, sa impartasim bucurie si incredere.
Suntem unul, Suntem Iubire.

Alte informatii:
Cele 12 dimensiuni incep din interior spre exterior (vezi imagine), unde UNU este Inima Creatorului. 
Toate acestea 12 dimensiuni Mari au la randul lor 12 dimensiuni mici dar care sunt ordonate crescator.
De exemplu noi oamenii suntem in Dimensiunea 3D fizica,  tindem sa urcam pe scara evolutiei de la 1d spre 12d si Ascendem in 4D.
Spritul Mare locuieste incepand cu Dimensiunile mari 7D in sus.

luni, 20 iulie 2015

Realitate, dincolo de iluzie

Realitate dincolo de iluzie

Realitatea pe care o traim, o suma a perceptiilor, definita de mintea umana si societate, de trairi si emotii.
Dar dincolo de acestea se afla o realitate in care totul devine unificat si viata pe care o stim prinde contur intr-un univers infinit, dar perfect definit.

Cand constientizam aceasta realitate se deschid orizonturi noi, trepte spre o alta lume, libera si unita, in care schimbarea incepe cu un simplu gand si totul este conectat.

Prin acceptarea a ceea ce suntem si deschiderea spre Unime, ne recunoastem ca parte din Creatia Lui Dumnezeu ce salasuieste in in inima noastra si ne da viata.

Dumnezeu este Lumina, este Iubire, este viata si fiecare fir de iarba sau fiinta din univers.

Suntem co-creatori ai acestei lumi-univers, participam prin fiecare actiune a noastra, suntem responsabili pentru ceea ce dam viata.

Indiferent de religie sau credinte, sufletul este liber si nu trebuie influentat cu nimic.

Fiecare om alege liber, dar sa nu uitam ca exista cauza si efect, urmari ale alegerilor noastre.

A fi spiritual inseamna sa accepti totul asa cum este, sa aduci la un numitor comun si sa alegi cu sufletul, sa vezi binele in cel mai intunecat colt si sa il hranesti.
Cand faci totul din inima si neconditionat, cand iti pasa de intreaga lume nu doar de tine.
Cand simti durerea celui care sufera si vrei sa dai o mana de ajutor.
Cand sufletul este mai presus decat ego-ul.
Cand simti bucurie in ceea ce faci, in ceea ce daruiesti fara conditii.
Cand omul devine OM.





vineri, 12 iunie 2015

Drumul meu spre infinit

Drumul meu spre infinit
Dumnezeu mai presus de toate



Traim timpuri esentiale in schimbarea noastra interioara, incepand din Inima, trup si continuand cu cea spirituala.
Sunt ani de cand am inceput aceasta cale spirituala, pot sa spun cei mai bogati ani. 
O perioada in care timpul s-a transformat, iar mintea si trupul si-a schimbat vibratia.
AM pasit pe noi frecvente, am cunoscut o lume noua in schimbare, dornica de a recunoaste intregul ca pe sine insusi.
Oamenii din timpuri stravechi au avut o multime de credinte, asa s-a creat si religia, stiinta si tot ce exista, suntem nascuti cu sete de cunoastere si explorare, suntem suflete calatoare, locul nostru nu este aici, suntem temporar in aceasta lume minunata.
EU o vad ca pe o scoala, cu greutati si cu bucurii, cu experiente menite sa ne ridice si sa ne faca mai intelepti.
Privim acum aceasta lume dintr-o perspectiva umana, am venit aici amnezici si acum incet incet ne reamintim esenta noastra, originea sufletului, Dumnezeu.
Sunt un om credincios dar nu sunt pocait sau dogmatic, eu am ales mereu calea de mijloc, sa imbin tot ce stiu ca un intreg.
Religia are roul ei, Stiinta are rolul ei, societatea are rolul ei, nimic nu este intamplator sau fara sens.
Viata este una dar este traita intr-o infinitate de perspective si trairi, tocmai acest lucru este minunat, ca nu trebuie sa ne copiem unul pe altul ci sa fim noi...unici si originali.
Creatia din jurul nostru se muleaza perfect gandirii si credintelor noastre.
Daca acum 2000 de ani un avion ar fi fost interpretat ca o pasare de foc, un inger inaripat, astazi vedem altfel lucrurile, exista civilizatii foarte avansate, poate suntem chiar noi dar intrupati in alte lumi.
Este cheie sa fim deschisi universului fara limite si sa acceptam toate variantele posibile, ramanand sa alegem care varianta vrem sa o traim.
EU cred in sincronicitate si uniunea noastra cu Universul, oamenii care apar in viata noastra sunt defapt familia noastra de suflete, nimeni nu este strain noua.
Eu aleg calea de mijloc, calea dreapta in care vad totul ca pe o oportunitate de a manifesta Divinitatea din mine.
Dumnezeu este Unul si este in toti, si toti suntem UNUL, fiecare floare sau fir de iarba, om sau o simpla piatra continte energia Creatorului.
Este timpul sa ne ridicam, nu trebuie sa stam in genunchi si sa ne milogim la usa bisericii, pentru ca noi suntem cei care venim de sus.
Cred in mine, cred in tine.
Intr-o buna zi ne vom reintalni Acasa si vom povesti intamplarile umane.
Va iubesc
L

joi, 7 mai 2015

Binecuvantare

Binecuvantare



Incep ziua prin a multumi pentru tot ceea ce sunt si tot ceea ce am.
Acest moment nu este intamplator, iti dedici tie un moment de regasire cu Sinele tau superior, cu realitatea ta, dincolo de ganduri si activitatea cotidiana.

Sunt recunoscator pentru toti cei care intind o mana de ajutor, un cuvant de incurajare si care daruiesc neconditionat.
Suntem calatori in creatia infinita, sa nu ne confundam cu aceasta viata, sa o traim in cel mai frumos mod posibil si sa mergem mai departe cu incredere.
Ne asteapta o mare de oportunitati si lumi, plutind pe valuri de Lumina impreuna.

Sa traim clipa cat mai constient, fara sa ne agatam de nimeni si nimic, sa ne bucuram de aerul pe care il respiram si pasii ce ii urmam pe acest minunat Pamant.

Vreau sa multumesc tuturor sufletelor care ne ajuta si ne sustin neincetat, tuturor Maestrilor Inaltati si ghizilor spirituali fara de care am fi niste biete suflete ratacite intr-o lume a iluziei.
Clipa de clipa ei ne sunt alaturi chiar daca nu ii vedem, inima ii simte.
Va multumesc si va iubesc.

Fiecare clipa este o binecuvantare.
Totul este iubire, ea ne vindeca si ne da viata.
Binecuvantari
L

vineri, 24 aprilie 2015

Calatorie dincolo

O experiență din preajma morții



Povestea lui Mellen-Thomas Benedict din cartea sa “Journey Through the Light and Back”:
În 1982 am murit de cancer în faza terminală. Boala mea era inoperabilă şi orice fel de chimioterapie pe care mi-ar fi prescris-o nu ar fi făcut altceva decât să mă transforme, din ce în ce mai mult, într-o legumă. Mi se dăduseră între şase şi opt luni de viaţă. În anii ‘70 eram un consumator ahtiat de informaţii şi mă întristam din ce în ce mai mult din cauza crizei nucleare, a crizei ecologice şi aşa mai departe. Aşa că, în lipsa unei baze spirituale, am început să cred că natura făcuse o greşeală şi că noi eram, de fapt, asemenea unui organism canceros aflat pe planetă. Percepeam oamenii că fiind un soi de cancer şi cu asta m-am ales. Asta m-a ucis. Aveţi mare grijă cum vedeţi lumea. Acest lucru se răsfrânge asupra voastră, mai ales dacă viziunea voastră este negativă. Acest lucru m-a dus pe mine la moarte. Am încercat diverse metode alternative de vindecare, dar nimic nu mi-a folosit. Aşa că am stabilit că totul era, de fapt, între mine şi Dumnezeu. Nu mă mai confruntasem niciodată până acum cu Dumnezeu, de fapt nu avusesem niciodată de-a face cu El. Nu aveam niciun fel de preocupări spirituale la vremea respectivă, dar am început o călătorie pentru a afla despre spiritualitate şi despre modurile alternative de vindecare. M-am apucat să citesc tot ce se putea despre subiectul respectiv, pentru că nu voiam să am vreo surpriză dincolo. Aşa că am început să citesc despre diverse religii şi filosofii. Toate erau foarte interesante şi mi-au dat speranţa că exista ceva dincolo.
Îmi amintesc că m-am trezit într-o noapte, acasă, pe la 4:30 şi am ştiut că venise timpul. Asta era ziua în care aveam să mor. Aşa că mi-am chemat câţiva prieteni şi mi-am luat la revedere. Mi-am trezit îngrijitoarea şi i-am spus. Făcusem o înţelegere cu ea că îmi va lăsa cadavrul în pace şase ore, pentru că citisem că se întâmplă tot soiul de lucruri interesante atunci când mori. Am adormit la loc.Următorul lucru pe care mi-l amintesc este începutul unei experienţe tipice în apropierea morţii. Dintr-o dată, am fost perfect conştient că stăteam în picioare, dar corpul meu era aşezat în pat. În jurul meu era un fel de întuneric. Mă simţeam mai viu în afara corpului decât în viaţa obişnuită. Totul era atât de viu, încât puteam vedea fiecare cameră din casă. Puteam vedea şi acoperişul casei, împrejurimile ei şi chiar dedesubtul casei.
Era o Lumină care strălucea. M-am întors spre Lumină, care era foarte asemănătoare celei descrise de alţi oameni în experienţele lor din apropierea morţii. Era atât de minunată. Este tangibilă, o poţi simţi. Este ademenitoare; vrei să te duci spre ea, aşa cum te-ai arunca în braţele tatălui său mamei tale ideale. Pe măsură ce am început să mă mişc către Lumină, am ştiut intuitiv că, dacă merg către Lumina, voi muri. Aşa că mergeam spre Lumină şi spuneam: „Te rog să aştepţi un minut; stai doar o secundă. Vreau să mă gândesc la asta, aş vrea să-ţi vorbesc înainte să plec”. Spre surprinderea mea, în acel punct, întreaga experienţă s-a oprit. Vă puteţi controla experienţa de după moarte. Nu vă aflaţi într-un vârtej incontrolabil. Aşa că dorinţa mea a fost respectată şi am avut o discuţie cu Lumina. Lumina lua permanent diferite forme, Iisus, Buddha, Krishna, mandale, imagini şi semne arhetipale. Am întrebat-o: Ce se întâmplă aici? Te rog, Lumină, explică-mi. Chiar vreau să ştiu care este realitatea situaţiei. Nu pot pune exact în cuvinte, pentru că era un fel de comunicare telepatică.
Lumina mi-a răspuns. Informaţia care mi-a fost transferată era că, în timpul experienţei tale de după moarte, credinţele tale sunt cele care dau forma feedback-ului pe care îl primeşti în faţa Luminii. Dacă eşti budist sau catolic sau fundamentalist, primeşti feedback legat de ceea ce era credinţa ta. Ai ocazia să o priveşti şi să o examinezi, dar majoritatea oamenilor nu o fac. După cum mi-a revelat mie Lumina, mi-am dat seama că ceea ce vedeam cu adevărat era matricea Sinelui nostru Superior. Cu toţii avem un Sine Superior, sau o parte suprasufletească a fiinţei noastre. El mi s-a revelat în cea mai adevărată formă energetică a sa. Singurul fel în care o pot descrie cu adevărat este că Fiinţa Sinelui Superior este mai mult un canal. Nu arăta aşa, dar este o conexiune directă la Sursă, pe care o avem fiecare dintre noi. Suntem direct conectaţi la Sursă. Aşa că Lumina îmi arăta matricea Sinelui Superior. Eu nu eram angajat în nicio religie anume. Prin urmare, asupra acestei stări de fapt primeam feedback în timpul experienţei mele după moarte.
Continuând să cer Luminii să mă lămurească, să-mi explice, am înţeles ce este matricea Sinelui Superior. Avem o reţea în jurul planetei, la care sunt conectate toate Individualităţile Superioare. Este precum o companie grozavă, un nivel următor, subtil de energie care ne înconjoară, nivelul spiritului, ca să spunem aşa. Apoi, după câteva minute, am mai cerut lămuriri. Chiar doream să ştiu despre ce este vorba în Univers şi, de data asta, eram gata să plec. Am spus: Sunt gata, ia-mă! Atunci, Lumina s-a transformat în cel mai frumos lucru pe care l-am văzut vreodată: o mandala de suflete umane de pe această planetă. Adusesem aici viziunea mea negativă a ceea ce se întâmplă pe planetă. Aşa că am întrebat Lumina, rugând-o să mă lămurească şi am văzut, în această mandala magnifică, cât de frumoşi suntem cu toţii în esenţa noastră, în nucleul nostru. Suntem cele mai frumoase creaţii.
Sufletul uman, matricea umană pe care o formăm împreună este absolut fantastică, elegantă, exotică, orice. Nu pot spune destul despre felul în care mi s-a schimbat părerea despre Fiinţele umane în acel moment. Am spus: O, Doamne, nu ştiam cât suntem de frumoşi! La orice nivel, sus sau jos, în orice formă v-aţi afla, voi sunteţi cea mai frumoasă creaţie. Revelaţiile primite de la Lumina continuau fără oprire. Apoi am întrebat Lumina: Asta înseamnă că Omenirea va fi salvată? Atunci, asemenea unei explozii de trâmbiţe cu o ploaie de lumini spiralate, Marea Lumină a vorbit: Ţine minte asta şi nu uita niciodată; voi vă salvaţi, voi vă răscumpăraţi şi voi vă vindecaţi. Aţi făcut-o întotdeauna. O veţi face întotdeauna. Aţi fost creaţi cu puterea de a face asta, încă dinainte de începutul lumii.
În acea clipă am înţeles şi mai mult. Am înţeles că AM FOST DEJA SALVAŢI, şi ne-am salvat pe noi înşine, pentru că am fost proiectaţi să ne corectăm, asemenea întregului Univers al lui Dumnezeu. La asta se referă “a doua venire”. I-am mulţumit Luminii lui Dumnezeu, din toată inima. Cel mai bun lucru pe care am putut să-I spun au fost următoarele cuvinte simple de mulţumire: O, dragă Dumnezeule, dragă Universule, dragă Sine Superior, Îmi Iubesc Viaţa. Lumină părea să mă aspire şi mai profund. Era ca şi cum Lumina m-ar fi absorbit complet. Lumina Iubirii este ceva de nedescris. Am intrat într-un alt tărâm, mai profund decât cel precedent, şi am devenit conştient de ceva mai mult, mult mai mult. Era un şuvoi enorm de Lumină, vast şi plin, adânc în Inima Vieţii. Am întrebat ce era. Lumina mi-a răspuns: Acesta este fluviul vieții. Bea din această apă bogată, după dorinţa inimii. Aşa am făcut. Am luat înghiţituri, una după alta. Să bei Viaţa însăşi! Eram în extaz. Atunci Lumina a spus: Ai o dorinţă. Lumina ştia totul despre mine, trecutul, prezentul şi viitorul. Da! am şoptit.
Am cerut să văd restul Universului, dincolo de sistemul nostru solar, dincolo de toate iluziile omeneşti. Lumina mi-a spus atunci că pot să merg odată cu Şuvoiul. Am făcut-o şi am fost purtat prin Lumină, către capătul tunelului. Am simţit şi am auzit o serie de explozii sonice foarte blânde. Ce mai goană! Dintr-o dată, mi s-a părut că sunt lansat de pe planetă, pe acest şuvoi de Viaţă. Am văzut Pământul dispărând. Sistemul solar, în întreaga lui splendoare, a trecut uşor pe lângă mine şi a dispărut. Cu o viteză mai mare decât cea a luminii am zburat prin centrul Galaxiei, absorbind din ce în ce mai multă cunoaştere, pe măsură ce înaintam. Am aflat că această Galaxie şi întreg Universul sunt pline de diferite forme de VIAŢĂ. Am văzut multe lumi. Vestea bună este că nu suntem singuri în Univers! Pe măsură ce călătoream pe şuvoiul de conştienţă prin centrul Galaxiei, şuvoiul se desfăcea în extraordinare valuri fractalice de energie. Supraaglomerările Galaxiei, cu toată înţelepciunea lor străveche, zburau pe lângă mine. Primul gând a fost că mergeam undeva, chiar călătoream. Dar apoi mi-am dat seama că, pe măsură ce şuvoiul se mărea, propria mea conştienţă se extindea şi ea, pentru a cuprinde tot ce era în Univers! Toată creaţia trecea pe lângă mine. Era o minune de neimaginat! Eram cu adevărat un Copil Minune; un prunc în Lumea minunilor! În acel moment, m-am regăsit într-o tăcere profundă, dincolo de limitele liniştii. Puteam vedea sau percepe VECIA, dincolo de Infinit. Eram în Vid. Eram în pre-creaţie, înainte de Big Bang (Marea Explozie). Trecusem dincolo de începutul timpului/ Primul Logos/ Prima Vibraţie. Eram în Ochiul Creaţiei. Am simţit că atingeam Faţa lui Dumnezeu. Nu era un sentiment religios. Pur şi simplu, am fost una cu Viaţa şi Conştienţa Absolută. Când spun că am putut vedea sau percepe veşnicia, spun că am putut experimenta modul în care Creaţia, în întregimea ei, se autogenerează. Era fără început şi fără sfârşit. Acesta e un gând care îţi lărgeşte mintea, nu-i aşa?
Oamenii de ştiinţă percep Big Bang-ul asemenea unui eveniment unic, ce a dat naştere Universului. Am văzut, în timpul experienţei mele de viaţă după moarte, că Big Bang a fost doar unul dintr-un număr infinit de alte Big Bang-uri care creează Universuri, încontinuu şi simultan. Singurele imagini care se pot apropia oarecum de asta, în termeni umani, ar fi acelea create de supercomputerele ce folosesc ecuaţii de geometrie a fractalilor. Oamenii din antichitate ştiau toate astea. Ei spuneau că Dumnezeu crease periodic noi Universuri, expirând şi recrease alte Universuri, inspirând. Aceste epoci erau numite Yuga. Ştiinţa modernă a numit asta Big Bang. Mă aflam în conştienţa absolută, pură. Puteam vedea sau percepe toate marile explozii Big Bang sau Yuga, cum se creau şi se recreau. Am intrat instantaneu, simultan, în toate. Am văzut că absolut fiecare părticică a creaţiei are, la rândul său, puterea de a crea. Este foarte dificil de explicat. Încă nu am cuvinte să descriu lucrul ăsta.
Mi-au trebuit ani întregi, după ce m-am întors din experienţa mea în preajma morţii, să găsesc cuvinte care să descrie experienţa Vidului. Pot să vă spun acum aşa: Vidul este mai puţin decât nimic şi totuşi, mai mult decât orice există! Vidul este zero absolut, haosul ce dă naştere tuturor posibilităţilor. Este Conştienţa Absolută, cu mult mai mult decât Inteligenţa Universală. Vidul este golul sau nimicul dintre manifestările fizice. Este SPAŢIUL dintre atomi şi componentele lor. Ştiinţa modernă a început să studieze acest spaţiu. Ea îl numeşte punctul Zero. Ori de câte ori se încearcă să fie măsurat, instrumentele depăşesc scală, sau, cum s-ar spune, tind spre infinit. Până acum nu a fost găsită o modalitate de a măsura, cu precizie, infinitul. În corpul vostru şi în Univers există mai mult spaţiu zero decât orice altceva! Ceea ce misticii denumesc Vid, nu este un vid. Este atât de plin de energie, un alt fel de energie, care a creat tot ceea ce suntem. Totul, începând de la Big Bang, este vibraţie, de la primul Cuvânt care este prima vibraţie. Biblicul EU SUNT în realitate are un semn de întrebare după el. EU SUNT- Ce sunt eu? Astfel, creaţia este Dumnezeu care explorează Sinele lui Dumnezeu, în orice fel imaginabil, într-o explorare continuă prin fiecare dintre noi. Am început să văd, în timpul experienţei mele în preajma morţii, că tot ceea ce există este Şinele, literalmente Sinele vostru, Sinele meu. Totul este marele Sine. De aceea ştie Dumnezeu chiar şi atunci când cade o frunză. Lucrul acesta este posibil pentru că, oriunde te-ai afla, acolo este centrul Universului. Oriunde se află orice atom, acela este centrul Universului. Există Dumnezeu în acela şi există Dumnezeu în Vid.
Atunci când exploram Vidul, în timpul experienţei mele în preajma morţii, şi toate acele Yuga sau creaţii, mă aflam complet în afara timpului şi spaţiului, aşa cum le cunoaştem noi. În această stare extinsă am descoperit că, de fapt, creaţia înseamnă Conştienţa Absolută Pură, sau Dumnezeu, care intră în Experienţa Vieţii, aşa cum o ştim noi. Vidul însuşi este lipsit de experienţă. Este înaintea vieţii, înainte de prima vibraţie. Dumnezeirea înseamnă mai mult decât Viaţă şi Moarte. Prin urmare, există chiar mai mult de experimentat în univers decât Viaţa şi Moartea! Când am înţeles acest lucru, încheiasem cu Vidul şi doream să mă întorc la Creaţia sa, sau Yuga. Părea lucrul cel mai normal de făcut. Atunci m-am întors brusc prin cea de-a doua Lumină, sau Big Bang, şi am auzit mai multe explozii de catifea. Am mers pe şuvoiul conştienţei, înapoi prin întreaga Creaţie, şi ce mai călătorie a fost! Supraaglomerările Galaxiilor au trecut prin mine, aducându-mi şi mai multă înţelegere. Am trecut prin centrul Galaxiei noastre, care este o gaură neagră. Găurile negre sunt marile procesoare sau reciclatoare ale Universului.
Ştiţi ce se află de cealaltă parte a unei găuri negre? Suntem noi; Galaxia noastră, care a fost reciclată dintr-un alt Univers. În întreaga ei configuraţie energetică, Galaxia arăta asemenea unui oraş fantastic al luminilor. Toată energia de pe această parte a Big Bang-ului este Lumină. Fiecare subatom, atom, stea, planetă, chiar şi conştienţa însăşi sunt alcătuite din Lumină şi au o frecvenţă şi/sau o particulă. Lumina este vie. Totul este alcătuit din Lumină, chiar şi pietrele. Aşa că totul este viu. Totul este alcătuit din Lumină lui Dumnezeu; totul este foarte inteligent. Atunci când eram purtat pe şuvoi, am putut vedea, în cele din urmă, că se apropia o Lumină imensă. Am ştiut că era Prima Lumină; Matricea Luminoasă a Sinelui Superior a Sistemului nostru Solar. Apoi, întregul nostru Sistem Solar a apărut în Lumină, însoţit de una dintre exploziile acelea de catifea. Am putut vedea toată energia pe care o generează acest Sistem Solar şi este un spectacol incredibil de Lumină! Am putut auzi Muzica Sferelor. Sistemul nostru Solar, asemenea tuturor corpurilor cereşti, generează o matrice unică de Lumină, sunet şi energii vibraţionale. Civilizaţiile avansate de pe alte sisteme stelare pot detecta în Univers Viaţa, aşa cum o ştim noi, după amprenta energetică şi vibraţională a matricei. Este o joacă de copii. Copilul minune al Pământului (Fiinţele umane) face chiar acum o grămadă de zgomot, asemenea copiilor care se joacă în curtea Universului.
Lumina mi-a explicat că nu există moarte; suntem Fiinţe nemuritoare. Suntem vii dintotdeauna! Am înţeles că facem parte dintr-un sistem natural viu, care se reciclează permanent. Nu mi s-a spus niciodată că trebuie să mă întorc. Am ştiut că va trebui. Era firesc, după tot ceea ce văzusem în timpul experienţei mele în preajma morţii. Nu ştiu cât timp am fost cu Lumina, în timp uman. Dar a venit momentul în care am înţeles că toate întrebările mele îşi primiseră răspuns şi că întoarcerea mea era iminentă. Când spun că toate întrebările mele căpătaseră răspuns dincolo, chiar asta vreau să spun. Toate întrebările mele au primit răspuns. Fiecare om are o viaţă diferită şi întrebări diferite, la care caută răspuns. Unele dintre întrebările noastre sunt universale, dar fiecare dintre noi explorează acest lucru pe care îl numim Viaţă în felul său personal unic. Aşa se întâmplă cu orice formă de viaţă, de la munţi, până la orice frunză din vreun copac. Acest lucru este foarte important pentru noi, cei din acest Univers. Pentru că totul contribuie la Imaginea Generală, la deplinătatea Vieţii. Noi suntem, literalmente, Dumnezeu care explorează Sinele lui Dumnezeu, într-un Dans infinit al Vieţii. Unicitatea noastră sporeşte întreaga Viaţă. Când am început întoarcerea către ciclul vieţii, nu mi-a trecut nicio clipă prin minte, nici nu mi s-a spus, că mă voi întoarce în acelaşi trup. Am avut încredere deplină în Lumină şi în procesul Vieţii. Atunci când şuvoiul s-a unit cu marea Lumină, am cerut să nu uit niciodată revelaţiile şi sentimentele legate de ceea ce am învăţat dincolo. A urmat un da. L-am simţit ca şi cum sufletul mi-ar fi fost sărutat.
Apoi am fost dus înapoi prin Lumina în tărâmul vibraţional. Întregul proces s-a repetat, cu şi mai multe informaţii care mi-au fost transmise. M-am întors acasă şi mi s-au dat lecţii din experienţa mea în preajma morţii, legate de mecanismul reîncarnării. Mi s-au dat răspunsuri la toate micile mele întrebări: Cum se face asta? Cum se face ailaltă? Am ştiut că mă voi reîncarna. Pământul este un mare procesator de energie şi conştiinţa individuală se dezvoltă din asta, în fiecare dintre noi. Mă gândeam la mine ca devenind om pentru prima dată, şi eram fericit să fiu aşa. Din ceea ce am văzut, aş fi fericit să fiu şi un atom în acest Univers. Un atom. Aşa că, să fiu o parte umană a lui Dumnezeu‚ asta este cea mai minunată binecuvântare. Este o binecuvântare dincolo de orice ne închipuim noi că poate fi o binecuvântare. Pentru fiecare dintre noi, să fim partea umană a acestei experienţe este ceva teribil şi magnific. Fiecare dintre noi, oriunde şi oricum ar fi, ratat sau nu, este o binecuvântare pentru planetă, exact în locul în care se află.
Am trecut prin procesul reîncarnării, aşteptându-mă să ajung un bebeluş undeva. Dar mi s-a dat o lecţie despre cum evoluează identitatea şi conştienţa individuală. Am fost atât de surprins când am deschis ochii. Nu ştiu de ce, pentru că o înţelesesem, dar a fost totuşi o surpriză atât de mare să mă întorc în acest corp, înapoi în camera mea, cu cineva care mă privea, plângând în hohote. Era infirmiera mea. Ea renunţase să mai spere după o oră şi jumătate după ce mă găsise mort. Corpul meu era rigid şi inflexibil. S-a dus în cealaltă cameră. Atunci m-am trezit şi am văzut lumina afară. Am încercat să mă ridic şi să mă duc spre ea, dar am căzut din pat. Infirmiera a auzit zgomot, a venit în fugă şi m-a găsit pe podea. Când mi-am revenit, am fost foarte surprins şi, în acelaşi timp, plin de veneraţie faţă de ceea ce mi se întâmplase în timpul experienţei mele în preajma morţii. La început, toate amintirile călătoriei mele pe care le am acum, încă nu existau. Continuăm să alunec din lumea asta şi întrebam într-una: Trăiesc? Lumea asta părea mai ireală decât cealaltă. După trei zile mă simţeam din nou normal, mai clar şi totuşi diferit de felul în care mă mai simţisem vreodată în viaţă. Amintirile experienţei mele au revenit mai târziu. Nu vedeam nimic rău în nicio Fiinţă umană pe care o văzusem vreodată. Înainte, eram cu adevărat plin de prejudecăţi. Credeam că mulţi oameni erau nişte rataţi. De fapt, credeam că toţi, în afară de mine, erau nişte rataţi. Dar acum am scăpat de toate astea.
Cam după 3 luni un prieten mi-a sugerat să fac nişte analize, aşa că m-am dus să mă scaneze şi aşa mai departe. Mă simţeam cu adevărat bine şi mă temeam să nu primesc veşti proaste. Mi-l amintesc pe medicul de la clinică privind scanările dinainte şi cele după, zicând: Ei bine, nu mai este nimic aici. Am spus: “Cu adevărat este un miracol”. El a răspuns: “Nu, astfel de lucruri se mai întâmplă, se numesc remişii spontane.” Părea destul de neimpresionat. Dar aici era vorba de un miracol şi eu eram impresionat, chiar dacă nimeni altcineva nu era. În timpul experienţei mele în preajma morţii am coborât în ceea ce s-ar putea numi Iad şi a fost foarte surprinzător. Nu am văzut Satana sau răul. Coborârea mea în Iad a fost o coborâre în mizeria umană, în ignoranţa şi întunericul lipsei de cunoaştere. A părut a fi o eternitate jalnică. Dar fiecare dintre milioanele de suflete din jurul meu avea o mică stea de Lumină, care îi stătea oricând la dispoziţie. Dar nimeni nu părea să-i acorde atenţie. Erau atât de prinşi în propria durere, traumă şi suferinţă. Dar, după ceea ce mi-a părut o eternitate, am început să chem Lumina aceea, asemenea unui copil care îşi strigă părinţii în ajutor.
Atunci, Lumina s-a deschis şi a format un tunel care a venit direct la mine şi m-a izolat de toată frica şi durerea. Asta este, în realitate, Iadul. Aşa că, ceea ce facem este să învăţăm să ne ţinem de mână, să ne apropiem unii de alţii. Porţile Iadului sunt acum deschise. Ne vom uni, ne vom prinde de mâini şi vom păşi împreună afară din Iad. Lumina a venit la mine şi s-a transformat într-un Înger auriu, imens. Am spus: Eşti Îngerul Morţii? Mi-a transmis că era suprasufletul meu, matricea Sinelui meu Superior, o parte foarte veche a noastră. Apoi am fost dus în Lumină. Curând, ştiinţa noastră va cuantifica spiritul. Va fi minunat, nu-i aşa? Reuşim să facem acum dispozitive care sunt sensibile la energia subtilă, sau la energia spiritului. Fizicienii folosesc acceleratoare de particule pentru a zdrobi atomii şi a vedea din ce sunt formaţi. Au ajuns până la nivelul quarcilor şi aşa mai departe. Ei bine, într-o bună zi vor ajunge până la acel lucru mic ce ţine totul laolaltă şi îl vor numi: Dumnezeu. De abia acum începem să înţelegem că şi noi creăm, pe parcurs ce avansăm. Cum am văzut aievea, în timpul experienţei mele am ajuns pe un tărâm unde există un punct în care ne transmitem întreaga cunoaştere acumulată şi începem să creăm următorul fractal, următorul nivel. Avem puterea de a crea, pe măsură ce explorăm. Acesta este Dumnezeu, care se extinde prin noi.
De la întoarcerea mea, am trăit experienţa Luminii în mod spontan şi am învăţat cum să ajung în acel spaţiu aproape oricând în timpul meditaţiei mele. Fiecare dintre voi poate face asta. Nu este nevoie să muriţi sau să aveţi o experienţă în preajma morţii pentru a face acest lucru. Sunteţi dotaţi pentru asta, aveţi deja tot ce vă trebuie. Corpul este cea mai minunată Făptură de Lumina din câte există. Corpul este un Univers de Lumină incredibilă. Spiritul nu ne forţează să anulăm acest corp. Nu asta se întâmplă. Nu mai încercaţi să deveniţi Dumnezeu; Dumnezeu devine voi. Aici. L-am întrebat pe Dumnezeu: “Care este cea mai bună religie de pe planetă? Care este cea corectă?” şi Dumnezeirea a spus, cu multă iubire: “Nu-mi pasă.” A fost o graţie incredibilă. Când Dumnezeirea a spus nu-mi pasă, am înţeles imediat că e treaba noastră să ne pese. Este important, pentru că noi suntem Fiinţele cărora le pasă. Contează pentru noi, iar în asta rezida importanţa. Aici avem ecuaţia energiei în spiritualitate. Dumnezeului Absolut nu îi pasă dacă eşti protestant, budist sau orice altceva. Toate reprezintă faţetele unui întreg. Mi-aş dori ca toate religiile să-şi dea seama de asta şi să se lase unii pe alţii în pace. Nu e vorba de sfârşitul religiilor, ci că vorbim despre acelaşi Dumnezeu. Trăiţi şi lăsaţi-i şi pe alţii să trăiască. Fiecare are o altă viziune. Şi toate fac parte din imaginea globală; toate sunt importante.
Am trecut dincolo, în timpul experienţei mele în preajma morţii, plin de temeri legate de deşeurile toxice, rachetele nucleare, creşterea explozivă a populaţiei şi de distrugerea pădurii amazoniene. M-am întors, iubind fiecare problemă. Iubesc deşeurile nucleare. Iubesc norul uriaş în formă de ciupercă; acesta reprezintă cea mai sfântă mandala pe care am manifestat-o până acum, ca un arhetip. El, mai mult decât orice religie şi filozofie de pe Pământ, ne-a adus împreună, dintr-o dată, la un nou nivel al conştienţei. Ştiind că am putea arunca planeta în aer de 50 de ori, sau de 500 de ori, realizăm în cele din urmă, poate, că ne aflăm cu toţii aici, împreună. Pentru o perioadă de timp, a fost nevoie să se adune mai multe bombe. Atunci am început să spunem: nu mai vrem aşa ceva. Acum ne aflăm, de fapt, într-o lume mai sigură decât a fost ea vreodată, şi va deveni şi mai sigură. Aşa că m-am întors din experienţa mea în preajma morţii iubind deşeurile toxice, pentru că ne fac să ne apropiem unii de alţii. Aceste lucruri sunt atât de mari. După cum ar spune Peter Russel, aceste probleme sunt acum de dimensiunea sufletului. Avem soluţii de dimensiunea sufletului? DA! Tăierea pădurii amazoniene va încetini şi, în cincizeci de ani de acum încolo, vor fi mai mulţi copaci pe planetă decât au fost demult. Dacă vă ocupaţi de ecologie, faceţi-o în continuare; sunteţi acea parte din sistem care devine conştientă. Faceţi-o cu toată puterea, dar nu fiţi deprimaţi. E o parte din ceva mult mai mare.
Pământul se află în plin proces de îmblânzire. Nu va mai fi niciodată un loc atât de sălbatic cum era altădată. Vor rămâne locuri sălbatice măreţe, rezervaţii în care natura să prospere. Grădinăritul şi rezervaţiile vor constitui preocupările viitorului. Creşterea populaţiei a ajuns foarte aproape de optimul energetic care să determine o schimbare a conştienţei. Această schimbare în conştienţă va conduce la schimbări în domeniul politicii, banilor şi energiei. După ce am murit o dată, trecând prin experienţa în preajma morţii şi întorcându-mă, respect cu adevărat viaţa şi moartea. În experienţele noastre cu ADN-ul s-ar putea să fi deschis poarta unui mare secret. În curând, vom putea trăi în acest corp cât de mult vrem. După ce veţi fi trăit în jur de 150 de ani, veţi simţi intuitiv că vreţi să schimbaţi canalul. Să trăieşti o veşnicie într-un singur trup nu este la fel de creativ ca şi reîncarnarea, ca şi transferul energiei în acest vortex fantastic de energie în care ne aflăm. Vom vedea cu adevărat înţelepciunea vieţii şi morţii şi ne vom bucura de ea. După cum stau lucrurile, suntem vii dintotdeauna. Acest corp în care vă aflaţi a fost viu dintotdeauna. El vine dintr-un şuvoi de Viaţă care îşi are originea în Marea Explozie (Big Bang) şi chiar dincolo de ea. Acest corp dă viaţă vieţii următoare, atât ca energie densă, cât şi subtilă. Acest corp este viu deja de o veşnicie. 

miercuri, 22 aprilie 2015

Recunostinta si Iubire

Recunostinta si Iubire 
Mama Pamant


Coborati din infinit in Dimensiunea materiala, ne-am avantat in experienta umana, alaturi de minunata Mama Pamant.
Cat timp suntem aici suntem una cu ea, suntem un intreg, o fiinta vie animata de iubire si energie.
Aceasta dimensiune nu este mai prejos decat alta, toate dimensiunile au nivelul lor de vibratie si traire. Una fara alta nu exista, sunt conectate si formeaza intregul Multivers.

Traim in Dimensiunea Iubirii si a experientei fizice materiale, in care emotiile si atmosfera ne poarta spre o lume in care suntem Co-creatori si direct implicati in Creatie.

Asa cum este Sus asa este si jos, difera doar perceptia si densitatea/vibratia. 
Aici traim totul la o scara mult mai sensibila si multiplicata, este locul in care am participat cu totii pentru a-i da viata.
Este miezul creatiei fizice, este opera de arta a Creatorului din care noi facem parte.



Traim cu totii intr-o singura planeta dar cu o infinitate de perceptii-realitati. Toate se unesc si formeaza aceasta lume.

In inima Creatorul a pus scanteia Lui si ne-a daruit viata si ne poarta cu EL in fieacare clipa. Niciodata nu suntem in afara LUI.
Indiferent de religie sau forma, planeta sau tara, toti avem acelasi Creator.

Suntem iubire si lumina, suntem ceea ce vrem sa fim, suntem ce manifestam. 
Eu cred in mine, EU cred in tine. Nimeni si nimic nu ne poate dicta ce este mai bine pentru noi. Raspunsul este intotdeauna in INIMA.

Bucurati-va de aceasta minunata traire pamanteana, de frumusetea naturii, a iubirii si a cerului plin de stele, bucurati-va de aerul pe care il respirati si de pamantul pe care il calcati.
Suntem UNUL si suntem IUBIRE.
Va iubesc.