duminică, 4 ianuarie 2015

Aripi spre cer

Aripi spre cer


Este o noua zi, este un an nou, este un ciclu care se repeta an de an, dar intotdeauna este altfel.
Zi de zi si clipa de clipa ne daruim sansa sa ne schimbam si sa aducem in viata noastra acea sclipire care ne face sa zambim si sa fim fericiti.
Poate pentru cineva fericirea nu exista iar pentru altii exista, oare stim noi definitia ei? Poate fericirea este un vis care uneori este greu de atins dar nu imposibil.
Fericirea nu se masoara in cuvinte sau cadouri, eu cred ca este o stare de a fi, o stare in care tot ce simti si primesti este vazut ca un dar oferit tie insuti.
Gandurile si lumea in care traim, mediul si actiunile noastre ne indeparteaza uneori de la realitate. O realitate pe care o uitam, dar ne-o reamintim incet incet.
Cand ajungem in acel moment al nostru, cand ascultam linistea si muzica vietii, realizam ca intreaga viata de aici este doar o respiratie din marea eternitate.
Pamantul este o fiinta ca noi toti, pentru o scurta perioada este casa noastra, este mama noastra. Suntem in fiecare clipa imbratisati de ea ca pe niste copii.
Fiecare om care apare in viata noastra, fiecare moment este menit sa ne ajute si a ne redescoperi pe noi.
Oamenii nu au aripi fizice dar au invatat sa zboare prin puterea lor de a iubi si a crea, de asi depasi limitele. 
In momentul in care daruiesti si iubesti aripile sufletului incep sa creasca si sa te ridice mai aproape de cer.
Daruieste si asculta, sufletul din spatele omului este chiar Creatorul.
Dumnezeu a coborat o data cu noi sa ne dea viata.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.